A doua zi
Tags: personal
A doua zi m-am trezit la 7:00, la 9:00 am mancat si 10:00 am plecat pe partie. Toate bune si frumoase numai ca partia de sanie (si celofan 
) nu era amenajata ca a nins de curand, cu schiurile nu ne-am dat ca majoritatea colegiilor nu stiau sa se dea (nici eu nu stiam, dar tot vroiam sa cad de doua trei ori cu snowboard-ul) si am mers inapoi spre cabana sa ne batem acolo cu zapada si sa ne dam acolo cu sacu’. Am fost cu totii tristi (nu stiam ca ne vom distra super si acolo).
Am facut poze, ne-am dat cu sacu’, ne-am distrat. Dupa vreo 2 ore colegii au plecat spre cabana, am mai ramas doar eu, cu inca 3 colegi (pacat de ceilalti ca nu stiu ce au pierdut 
) si dirigu’. Unul din colegi (Andrei) a vrut sa-i dea frecus celuilalt (Adi). Normal ca n-a reusit, Adi avand 1,87 m si e cam greu de trantit 
. L-a alergat Adi pe Andrei toata statiunea pana la prins, dar degeaba ca tot a scapat. A trebuit sa sara peste un morman imens de zapada sa nu-l prinda. El (Andrei) a reusit, Adi, n-a reusit si a aterizat fix in mormanul de zapada (head first 
). Toti eram prapaditi de ras, de la atata ras Andrei nici nu a vazut ca Adi s-a ridicat si l-a prins. Cand sa-i dea frecus, am venit eu si am sarit peste el, sa-l dau jos de pe Andrei, dupa care amandoi i-am dat frecus lu’ 1.87 m. M-a luat pe mine la alergat… m-a prins, m-a trantit jos si cand sa-mi dea frecus… Andrei l-a dat jos de pe mine si iar si-a luat frecus de la amandoi .
Satul de frecusuri, 1.87 s-a trantit in zapada si a zis gata nu mai vreau . Si cum sta el intins cu ochii inchisi de parca facea plaja, dirigu, se pune incet in genunchi si ii arde un frecus . El nu stia cine i-a dat si tot pe Andrei s-a dus sa-l pedepseasca. Proasta manevra… iar si-a luat frecus de la amandoi . Dupa asta am intrat in cabana, am servit pranzul si ne-am bagat o ora la carti.
Am jucat trombon toata ora (o zi inainte jucand tabinet cu dirigu’… au avut loc niste faze de tinut minte, in fine). Eu eram oarecum pe mana cu Andrei, in sensul ca el imi arata ce carti are (ca sa dau jos ce carti are si el) si eu ii dadeam cartile, pe care le puneam incet in buzunare cand aveam prea multe si nu faceam fata. Noi doi am terminat mereu primii (era si culmea sa nu fim primii, doar lucram in echipa) pana m-a vazut un coleg cum ii pasam lui Andrei cartile din buzunar (ce-am mai ras… )
Dupa trombon, am fugit iar afara, de data asta am facut rost de sanie. Ce-am patit cu sania aia! Era sa dea masina peste mine… In fine… Acelasi Adi a fost in prim-plan si de data asta . Cand se dadea cu sacu’ a dat in acelasi timp peste sefa clasei si peste sotia lu’ digiru’. Sotia dirigintelui a fost mai in jos, Adi mai avand timp sa se opreasca, in schimb sefa s-a ales cu o durere ingrozitoare la picior.
Ne-am pus in gand (eu si Andrei) sa ii dam iar frecus lui 1.87. Era vorba sa-l trantesc eu de pe sanie si amandoi saream pe el. L-am trantit de pe sanie, s-a rostogolit 10 m, dar s-a ridicat intr-o secunda si m-a alergat pana m-a prins. Cand sa-mi dea frecus mi-a pus caciula peste fata si n-a reusit. Pana sa-mi ia el caciula de pe fata a venit Andrei… l-a dat jos de pe mine si iar i-am dat frecus 
. Cand sa plecam spre cabana a avut ghinion colegul meu de banca. L-am trantit si pe el de vreo 5 ori in zapada. Saracu’ de el era alb din cap pana in picioare.
In cabana am jucat iar carti pana seara pana cand am dat drumul la muzica. Am venit in camera pe la 2:00 cu gandul de a dormi. Mare greseala as fi facut! Am dat drumul al TV (aveam singura camera cu TV) si ne uitam in liniste pana adormeau primele “vicitime”. Au adormit doi: 1.87 si colegu’ de banca. Am luat telefonul lui Adi, i-am pus la ureche si i-am dat beep-uri cu numar ascuns. Degeaba, dupa 10 beep-uri (suna atat de tare de cred ca auzea si dirigu’, de vibratii nu mai spun ca le simteam si eu care stateam in capatul opus al camerei) nimic! Ne-am dus la el ii suflam in ureche, il gadilam, ii dadeam palme… si el nimic. Ma ce-o avea asta!?! Dupa inca 10 beep-uri s-a trezit (in sfarsit!) si-a inchis telefonul… si s-a culcat la loc .
Am trecut repede la urmatoarea victima: colegu’ de banca. El a auzit telefonul dupa doar 2 beep-uri, dar nu a avut ideea sa il inchida si i-am dat beep-uri jumatate de ora si el se tot intreba cine-i da beep-uri la 3:30 dimineata . A fost show am ras cu lacrimi.
A treia zi… (va urma)
.
. Astazi, 67% din keywords-urile catre blogul aveau legatura cu 14 februarie… Nu mai suport, la TV una, doua Valentines Day, cadouri, inimioare, etc. etc. Oameni buni, Valentines Day e doar o zi facuta special pentru ca vanzatorii de ciocolata, flori, bijuterii sa isi vanda marfa. ATAT!
Posted on February 23rd, 2008 by Mihaita
5 Comments »