Mihaita.info

In ultimul timp ma confrund cu grave probleme de lene si plictiseala. Toata ziua doar mancare, calculator si televizor. Devine frustrant. As juca fotbal, dar ar fi o problema, n-am unde! Spatele blocului, locul unde imi petreceam zilele libere, jucand fotbal e acum un santier, plin de praf, de gropi. Un santier unde, de vreo 2 saptamani, n-a mai calcat picior de muncitor. As putea juca in curtea scolii, dar singurele scoli, in care nu s-a construt baza sportiva moderna (cu gazon sintetic & shit like that) sunt Scoala nr 3 si Scoala nr 7. La nr 3 de cele mai multe ori, e un gardian umflat care ne da afara dupa 5-10 minute, iar Scoala nr 7 e in celelalt capat al orasului. Pana ajungi acolo iti piere tot cheful de fotbal. Uneori ai noroc si nu e gardianul ala la nr 3, dar atunci nu gasesti oameni. In fine, fotbalul iese din discutie…

Alta solutie ar fi o plimbare prin oras. Mie-mi plac plimbarile, dar cat sa te plimbi. Iesi azi, vezi orasul. Iesi maine, vezi orasul. Iesi poimaine, vezi orasul. L-ai vazut de 3 ori, nu-ti ajunge? Ce mai ramane? A da! Fotografiatul. Ador arta fotografierii, imi place sa fac poze. Asta ar fi una din solutiile de alungat plictiseala.

Un lucru insa nu am mai facut de mult, si anume o plimbare cu bicicleta. Chiar mi-e dor de o plimbare cu bicicleta. Cred ca o sa-mi iau odata camera foto, ma sui pe bicicleta, si ma plimb de nebun, fotografiind tot ce intalnesc in cale. N-ar fi frumos? Cum sa nu fie, pacat ca maine incepe scoala, si seara, nu pot sa fac nimic. De ce? Pai vin cu nervii la pamant de la scoala. Nu mai vine vacanta asta odata? 8->

O ultima solutie, ar fi piscina, dar trebuie mai intai sa se deschida. Cand se va deschide, in weekend acolo ma gasiti.

Voi cum alungati plictiseala?

Acum o saptamana mi-am activat serviciul WAP pentru cartela Cosmote. Am trimis un mesaj cu textul “A WI” la 1234 si am primit confirmarea: “Serviciul WI a fost activat la cererea ta. Vei primi un mesaj pentru configurarea automata a telefonului. Detalii despre serviciu la www.cosmote.ro sau 1234″. Numai ca ciuciu mesaj pentru configurare automata. Sun la 1234, vorbesc cu un angajat, imi zice sa trimit mesaj fara text la 4777 si primesc setarile in maxim 24 de ore. Au trecut 2 zile si n-am primit nimic. Mai sun odata, de data asta vorbesc cu o angajata, care imi zice ca nu are ce sa imi faca si sa mai trimit odata mesaj la 4777. Trimit, ce sa fac, vreau net pe telefon . Dupa alte 2 zile jumate, tot nimic. Sun din nou la serviciul clienti si vorbesc cu o alta angajata, care parea mai interesata de problema mea (nu ca cealalta). Imi cere numele, numarul de telefon, ma intreaba ce model de telefon am si o adresa de e-mail pentru a-mi trimite setarile. La sfarsit zice: Te-am inregistrat in baza de date, in max 24 de ore vei primi setarile necesare pe e-mail. Iar cu 24 de ore?! Ce-o fi asa greu sa trimiti niste setari pe telefon sau chiar pe e-mail. De ce o trebui o zi sa trimita in e-mail? In fine, macar de le-as primi odata.

Alti nervi mi-a mai facut si concursul asta cu 20 000 euro. Pe langa faptul ca primeam cate 2 mesaje pe zi de genul: X a castigat 20000 euro. Poti castiga si tu suma aceasta. Reincarca… bla bla bla apoi DELETE! Acum o luna inainte sa incarc telefonul aveam 90 si ceva de eurocenti si prima data cand vroiam sa sun imi zicea o tanti ca am sub un euro credit. Mersi, stiam si eu asta. Pana la urma mi-am incarcat cartela de nervi, doar sa nu o mai aud p’aia.

Update: Am primit setarile, le-am introdus in telefon, netul merge perfect. Merge mult mai repede decat cel de la Orange. Multumesc Cosmote, dar data viitoare nu vreau sa mai tina o saptamana sa mi se activeze o optiune…

Desi am zis ca voi reincepe sa postez, nu am, facut-o. Timp am avut, subiecte am avut, dar nu am avut unde. Adica nu am mai avut PC. Sau, ma rog, am avut PC, dar nu am mai avut Windows ca fratemio a plecat la facultate si nu mi-a mai lasat windows. I-a pus parola si m-a lasat descoperit… In seara asta cand ma intorceam de la scoala am vazut lumina aprinsa la camera. O fi lasat-o cineva aprinsa (credeam eu). Urc pe scari, deschid usa, intru in camera si vad o unitate centrala pusa peste cea a lu fratemio si pe tata instaland windows-ul pe noul PC. Pur si simplu mi-a cazut fata… Asta e al treilea PC din casa. In sfarsit am un PC al meu, intru cand vreau la el, ies cand vreau, nu ma mai da nimeni afara ca are treaba la PC.

Concluzie: De maine imi intru in paine!

Ziua de azi a fost o zi de cacat, inca de la inceut, de cand m-am trezit la 7:30. Inca de la acea ora matina m-am apucat sa scriu, ca aveam germana de la 11 jumate. Dai si scrie, cauta pe net, informeaza-te, apoi m-am apucat sa invat la romana ca am avut lucrare. Pe la 11 fara 20 primesc un telefon: “Alo, vezi ca ne intalnim la fix la colt. -Da, frate, Ok!” La fara 5 suna iar telefonul. Cine-o fi? Alt coleg: “Ma ai facut tema la germana? -Da. -Ma te rog si eu ceva, ia-mi si mie de pe net ce trebuie la germana ca nu imi mai merge CD-RW si imi tragi te rog aia la imprimanta ca imi face imprimanta figuri. -Ma frate, tre sa plec, ma suna Remi. -Te rog frumos ma! -Bine ma hai ca iti fac repede.”. M-am apucat sa-i iau de pe net, fugi de la un calculator la altu, cu stick-ul de colo colo, cauta pe net, fa la imprimanta. Timp in care am dat cu picioru’ de usa de la sifonier (care era putin deschisa). Mi-am varsat toti nervii pe usa aia, pumnii, picioare, tot tacamu’. Ii fac alea le bag in “traista” si plec repede. Cand sa ma incalt suna iar telefonul: “Mai vi ma? - Da frate vin, acuma cobor - Bine, hai ca te astept”. Alerg sa ajung la locul stabilit, cand iar suna telefonul: “Ma mi-ai facut alea? -Da frate, ti le-am facut. -Mersi mult man, hai pa!” Bag telefonul in buzunar, si contui alergarea. Ma intalesc cu Remi, si plecam spre scoala, cand iar suna telefonul (Come on!!!) “Ma unde sunteti? -Suntem la Nutu la bloc, sa ii dam un Cd. -Aha, ok salut” (WTF?!). Coboram de la Nutu, cand iar suna telefonul… (de data asta era al 4-lea coleg) “Ma unde sunteti -Uite suntem la steaua, ne intalnim la Germanos da? -In cat timp? -20 de minute asa -Ok, daca nu sunt acolo atunci dati un beep -ok!” Ajungem noi la Germanos, el nu e acolo. Dau beep. Intre timp vine si celelalt coleg (cel cu tema, care mai si intarziase). “Ba edi ce pumni imi vine sa-ti dau acuma, cu tema ta cu tot, ca la cati nervi mi-am facut… -Stiu merit!”. Intre timp vine si celalalt si ne continuam drumul spre scoala. Ajungem la scoala, intram in clasa si incepem sa prezentam temele. Tema mea era praf (facuta cu un translator de cacat, dar ma mir ca pana acuma i-am dat un referat facut cu ala si inca vreo 2 teme si nu m-a prins, poate am avut ghinion azi, cine stie?). Pana la urma, majoritatea ori luasera tema direct in germana de pe net, ori in engleza si au tradus cu translatorul in germana (cazul meu). La sfarsit un coleg ne-a servit cu bomboane de ciocolata (inimoare Milka). La multi ani inca odata apropo . Vrand sa imi fac bagajul mi-am bagat bomboana in buzunar (ca sa am inca o mana libera), am zis ca o mananc afara cand ies. Yeah Right! Am mers in clasa, aveam religia, ne-a lasat sa invatam la romana pentru lucrare, cand un coleg incepe sa imi dea beep-uri in ora. Am vrut sa il scot sa il inchid. Bag mana in buzunar… mana s-a facut pana la cot in ciocolata. Baga-mi-as… Scot un servetel si m-a sterg. In pauza m-am dus la baie si am incercat sa il curat cat de cat. Ce sa-l curat! Era ciocolata printre taste, pe ecran, pe acolo unde se alimenteaza, chiar si pe la card a intrat putina ciocolata . Pretiosul meu card de 2 GB . In urmatoarea ora (biologie) mi-am scos acul de siguranta de la legitimatie si am mai scos din ciocolata dintre taste.

Dupa biologie am avut o ora libera in care ne-am blocat in clasa (pacat ca pana la urma am reusit sa deschidem usa, ca daca mai tinea o ora nu mai dadeam lucrare ). Ajungem si la ora de romana, ne da lucrare, eu cu colegu ne-am pus in ultima banca, cica sa mai copiem. Proata miscare, profa s-a pus fix in spatele clasei . Am avut noroc(singurul pe ziua de azi) ca se mai ducea si la catedra si am mai putut sa mai scriu ultimele 2 paragrafe de la colegu’, care imi era dator dupa ce i-am facut tema la germana .

O zi de cacat!!! Acuma ma doare capul intr-un hal . Hai ca va las, ma duc sa imi curat telefonul de cea mai ramas din ciocolata din buzunar.

Astazi am fost la Helios sa imi fac analizele, cu toate ca ziua mea a fost acum fix 3 luni. De ce m-am dus abia acum? N-am nici ce-am mai mica idee. M-am trezit la 7 | sa ma duc de bunavoie sa ma intepe unele in vena. De cand ma stiu am urat acele, tot ce era legat de ace, injectii, recoltari de sange, etc. am urat (si inca urasc) spitalul, nu suport sa intru in spital. In fine, intru ma asez pe scaun (din fericire am fost primul, si am scapat repede), imi pune o curea din aia la mana si vine cu un ac de vreo 5 cm, atacandu-mi vena. Imi ia 2 sticlute de sange (de ce 2 nu am inteles, ce una nu ajungea?). Brusc ma ia cu ameteala (e ceva normal la mine). De fiecare daca cand imi ia sange sau fac injectie 10 minute trebuie sa stau pe scaun sau undeva la aer

Ajung acasa ma asez in pat, la tv, asteptand sa imi treaca durerea de mana. Pai asteapta frate, asteapta mult si bine… ca mana inca ma doare. La un moment dat se umflase destul de urat, m-am si speriat.

Acuma e 13:30, asistenta aia mi-a luat sangele la 8:00, au trecut 5 ore jumate si pe mine tot ma doare mana, si inca destul de urat. Mi-e destul de greu chiar sa scriu postul asta. E! Macar bine ca am scapat de o zi de scoala

Astazi ar trebui sa fie ziua barbatului. Stiti voi: 40 de pahare de vin in cistea celor 40 de mucenici… Spun “ar trebui” pentru ca ziua de 9 martie e doar o zi obsnuita. Vedeti voi fetele ca se dau de 3 ori peste cap sa ne aduca daruri? Noi de 1 si respectiv 8 martie cumparam martisoare, flori, cadouri tot tacamu’, dar noi ce primim in schimb? Raspuns: Nimic! Nu primim absolut nimic. Si nu refer neaparat la cadouri sau la o amarata de bere, dar nici un amarat de “La multi ani” nu primim! Ma gandesc uneori de ce ne mai agitam noi in halul asta: Aolo vine 1,8 martie, tre’ sa cumpar X,Y,Z… Doar stim ca a doua zi nu vom primii absolut nimic!

La multi ani, baieti! Ca de 9 martie ne uram la multi ani intre noi, ca fetele…

In fiecare an e la fel. Primesc bani si cadouri de sf Mihal Si Gavril (8 noiembrie), de Sf Nicolae (6 dec.) de ziua mea (10 dec.) de Craciun, Revelion, de ziua lu’ fratemio (1 martie). Reusesc cu greu sa ii strag pe toti, sa ii pun la pusculita cu gandul ca in sfarsit imi imbunatatesc PC-ul.  De unde… vine 1 martie (ziua lu’ tata, ziua lu’ fratemio, martisoare, flori), vine 8 martie: cadou pentru mama, bani pentru profesoare si uite asa ramane Mihaita fara bani. Dar merita… Macar fac niste oameni fericiti! Joi ma duc sa ii cumpar cadoul lu’ fratemio, cadoul lu’ tata, martisoare, sa iau un Stick USB pentru Kosmin. Sper sa imi mai ramana si mie niste bani ca vine primavara sa am si eu acolo de-o pizza, un hamburger, un biliard, o cola etc.

In a treia zi ne-am trezit, am mancat, am facut curat prin camere, ne-am facut bagajele si am plecat din Paltinis (pacat! noi mai vroiam sa stam macar o saptamana). Prima oprire a avut loc in Sibiu. Ne-am plimbat cam o ora jumate prin centrul istoric al Sibiului (extrem de frumos Sibiul! N-am cuvinte de lauda). Am vizitat si Palatul Brukenthal (90% numai tablouri). A doua oprire am facut-o la Mall-ul din Rm. Valcea, unde am stat tot ora jumate. De aici mi-am cumparat un Gamepad (cel vechi se cam stricase) si o carte: Fara cap si fara coada de Mihai Gainusa (nu stiu ce a fost in capul meu… eu n-am mai citit o carte din clasa a treia cand ne-a obligat dna. invatatoare sa citim Amitiri din Copilarie , cred ca deaia am si cumparat-o ) Am ajuns la Slatina pe la 20:00 (parca). In seara aia am citit cateva pagini din cartea respectiva si m-am uitat la filmulul The Transporter (tare filmul ). Cartea e grozava, razi cu lacrimi la unele faze, merita citita (asta v-o spune cineva care nu am citit mai mult de 3 carti in viata lui ), eu am citit 100 de pagini din ea si vreau sa o termin saptamana asta.

Cam asta a fost excursia: voie buna, distracite cat cuprinde! Cand e urmatoarea excursie?

A doua zi m-am trezit la 7:00, la 9:00 am mancat si 10:00 am plecat pe partie. Toate bune si frumoase numai ca partia de sanie (si celofan ) nu era amenajata ca a nins de curand, cu schiurile nu ne-am dat ca majoritatea colegiilor nu stiau sa se dea (nici eu nu stiam, dar tot vroiam sa cad de doua trei ori cu snowboard-ul) si am mers inapoi spre cabana sa ne batem acolo cu zapada si sa ne dam acolo cu sacu’. Am fost cu totii tristi (nu stiam ca ne vom distra super si acolo).

Am facut poze, ne-am dat cu sacu’, ne-am distrat. Dupa vreo 2 ore colegii au plecat spre cabana, am mai ramas doar eu, cu inca 3 colegi (pacat de ceilalti ca nu stiu ce au pierdut ) si dirigu’. Unul din colegi (Andrei) a vrut sa-i dea frecus celuilalt (Adi). Normal ca n-a reusit, Adi avand 1,87 m si e cam greu de trantit . L-a alergat Adi pe Andrei toata statiunea pana la prins, dar degeaba ca tot a scapat. A trebuit sa sara peste un morman imens de zapada sa nu-l prinda. El (Andrei) a reusit, Adi, n-a reusit si a aterizat fix in mormanul de zapada (head first ). Toti eram prapaditi de ras, de la atata ras Andrei nici nu a vazut ca Adi s-a ridicat si l-a prins. Cand sa-i dea frecus, am venit eu si am sarit peste el, sa-l dau jos de pe Andrei, dupa care amandoi i-am dat frecus lu’ 1.87 m. M-a luat pe mine la alergat… m-a prins, m-a trantit jos si cand sa-mi dea frecus… Andrei l-a dat jos de pe mine si iar si-a luat frecus de la amandoi .

Satul de frecusuri, 1.87 s-a trantit in zapada si a zis gata nu mai vreau . Si cum sta el intins cu ochii inchisi de parca facea plaja, dirigu, se pune incet in genunchi si ii arde un frecus . El nu stia cine i-a dat si tot pe Andrei s-a dus sa-l pedepseasca. Proasta manevra… iar si-a luat frecus de la amandoi . Dupa asta am intrat in cabana, am servit pranzul si ne-am bagat o ora la carti.

Am jucat trombon toata ora (o zi inainte jucand tabinet cu dirigu’… au avut loc niste faze de tinut minte, in fine). Eu eram oarecum pe mana cu Andrei, in sensul ca el imi arata ce carti are (ca sa dau jos ce carti are si el) si eu ii dadeam cartile, pe care le puneam incet in buzunare cand aveam prea multe si nu faceam fata. Noi doi am terminat mereu primii (era si culmea sa nu fim primii, doar lucram in echipa) pana m-a vazut un coleg cum ii pasam lui Andrei cartile din buzunar (ce-am mai ras… )

Dupa trombon, am fugit iar afara, de data asta am facut rost de sanie. Ce-am patit cu sania aia! Era sa dea masina peste mine… In fine… Acelasi Adi a fost in prim-plan si de data asta . Cand se dadea cu sacu’ a dat in acelasi timp peste sefa clasei si peste sotia lu’ digiru’. Sotia dirigintelui a fost mai in jos, Adi mai avand timp sa se opreasca, in schimb sefa s-a ales cu o durere ingrozitoare la picior.

Ne-am pus in gand (eu si Andrei) sa ii dam iar frecus lui 1.87. Era vorba sa-l trantesc eu de pe sanie si amandoi saream pe el. L-am trantit de pe sanie, s-a rostogolit 10 m, dar s-a ridicat intr-o secunda si m-a alergat pana m-a prins. Cand sa-mi dea frecus mi-a pus caciula peste fata si n-a reusit. Pana sa-mi ia el caciula de pe fata a venit Andrei… l-a dat jos de pe mine si iar i-am dat frecus . Cand sa plecam spre cabana a avut ghinion colegul meu de banca. L-am trantit si pe el de vreo 5 ori in zapada. Saracu’ de el era alb din cap pana in picioare.

In cabana am jucat iar carti pana seara pana cand am dat drumul la muzica. Am venit in camera pe la 2:00 cu gandul de a dormi. Mare greseala as fi facut! Am dat drumul al TV (aveam singura camera cu TV) si ne uitam in liniste pana adormeau primele “vicitime”. Au adormit doi: 1.87 si colegu’ de banca. Am luat telefonul lui Adi, i-am pus la ureche si i-am dat beep-uri cu numar ascuns. Degeaba, dupa 10 beep-uri (suna atat de tare de cred ca auzea si dirigu’, de vibratii nu mai spun ca le simteam si eu care stateam in capatul opus al camerei) nimic! Ne-am dus la el ii suflam in ureche, il gadilam, ii dadeam palme… si el nimic. Ma ce-o avea asta!?! Dupa inca 10 beep-uri s-a trezit (in sfarsit!) si-a inchis telefonul… si s-a culcat la loc .

Am trecut repede la urmatoarea victima: colegu’ de banca. El a auzit telefonul dupa doar 2 beep-uri, dar nu a avut ideea sa il inchida si i-am dat beep-uri jumatate de ora si el se tot intreba cine-i da beep-uri la 3:30 dimineata . A fost show am ras cu lacrimi.

A treia zi… (va urma)

De cand m-am intors din excursie n-am chef de nimic, mi-e lene, la scoala dorm pe banca, vai de capul meu! Nu am avut nici chef sa scriu, nici timp, dar acum e timpul sa imi revin la normal!

Incep prin a povesti pe scurt ce s-a intamplat in excursie. Pai noi trebuia sa plecam din Slatina la ora 8:30, eu am ajuns la locul stabilit la 8:00 sa prind loc in spate. Degeaba, am tremurat o ora pe acolo, ca autocarul a venit la 9:00, dar oricum am prins loc in spate . Cand am intrat pe Defileul Oltului a inceput sa ninga… cu fulgi mari. Intr-o ora zapada era de 30 cm. La ora 13:00, cand trebuia sa urcam spre Paltinis, am ramas blocati (nu ma mir, 30 cm zapada, fara lanturi si cu cauciucuri de vara…). Am impins o ora… degeaba. Am crezut ca vom face o firma de impins, ca pe langa autocarul nostru am mai inpins inca vreo 10-15 masini. In fine, dupa 3 ore de stat acolo, am urcat spre Paltinis cu un autobuz Sibiu - Paltinis. Am ajuns la cabana, ne-am cazat si a inceput distractia. La ora 4:00 m-am culcat si m-am trezit la 7:00 ca de atunci n-am mai putut sa dorm.

A doua zi…. (va urma…)